Statul român acuzat de sistem disfuncțional și de sprijin pentru soluții controversate în domeniul sănătății mintale, în timp ce sistemul actual gestionează anual între 500.000 și un milion de pacienți cu probleme psihice sau sociale. Psihiatrul Gabriel Diaconu susține că soluțiile precum cele promovate de asociațiile patronate de Viorel Pașca sunt ineficiente și nu reprezintă o alternativă sustenabilă, acuzând, totodată, implicarea și complicitatea statului în menținerea sistemului defective.

Sistemul de sănătate mintală, în colaps

Diaconu afirmă că sistemul de sănătate mentală din România este extrem de disfuncțional, fiind suspendat în limita a 15 ani de norme și reglementări actualizate. Sistemul de protecție socială este considerat subdimensionat și incapabil să gestioneze complexitatea cazurilor, fiind în stare de declin, ceea ce afectează grav calitatea serviciilor oferite. El acuză că normele metodologice și mecanismele de organizare nu sunt revizuite de peste un deceniu și jumătate.

Resurse insuficiente pentru tratarea bolnavilor

Statisticile arată că, la nivel național, sistemul gestionează între 500.000 și un million de pacienți pe an. În ceea ce privește resursele umane, aproximativ 2.000 de psihiatri, dintre care 200 de psihiatri pentru copii, se ocupă de această populație. În plus, 15.000 de asistenți sociali lucrează în domeniu. Deși în România există în jur de 35.000 de psihologi, serviciile psihologice nu sunt integrate și sunt notoriu subfinanțate. În ceea ce privește infrastructura, sunt estimări pentru circa 16.000 de paturi de psihiatrie și 45.000 de locuri în centre de protecție și rezidențiale.

Soluțiile de tip Pașca și problemele lor

Practici precum cele din sistemul Pașca sunt considerate de Diaconu ca fiind doar soluții temporare, insuficiente și nesustenabile. El evidențiază că în sistemul public se înregistrează cazuri sociale, trans-instituționalizate, unde aproximativ 20% din cazuri nu justifică internarea pe termen lung. Aceste soluții sunt percepute ca fiind valvă de supra-aglomerare și ca un teren fertil pentru practici abuzive, oferind false promisiuni de rezolvare a situațiilor complexe.

Istoricul și motivele stagnării reformelor

Diaconu afirmă că un motiv major pentru stagnarea reformelor din sănătatea mintală în ultimii 20 de ani îl constituie schimbările frecvente ale conducătorilor, care au avut înțelegeri parțiale asupra celor europene. El susține că, în ultimii patru ani, România a reușit să adopte un mecanism solid de management al domeniului, dar recunoaște că schimbările din sistem sunt încă lente și fragile.

Necesitatea implicării societății și a profesionalilor

Pentru a realiza reforme profunde, sunt necesare măsuri precum funcționalitatea justiției, sancționarea oficialilor complici și participarea activă a societății civile. Diaconu afirmă că, fără acestea, sistemul nu va putea evolua, iar problema fundamentală rămâne susținerea și perpetuarea unor practici care, de fapt, mențin starea de fapt a domeniului.

Impactul problemelor asupra populației și a viitorului

Din 2000 de persoane tratate anual în sistemul de sănătate mintală, peste 3 milioane de români au trecut prin sistemul național în ultimele două decenii. Diaconu evidențiază că, până în 2030, populația vârstnică va deveni grupul dominant demografic, accentuând gravitatea problemei. El critică faptul că, în timp ce sistemul funcționează pentru unii, acesta rămâne subfinanțat și aglomerat, fără perspective clare de reformare profundă.

Clădirea unei „babilonii de cârpeli”

În concluzie, Diaconu cataloghează actualul sistem ca fiind o sumedenie de soluții temporare și improvizații, fără o arhitectură clară. El critică obsesia unora de a salva pe cât mai mulți, acuzând statul de lipsă de responsabilitate și de perpetuare a eșecurilor. El susține că România lăsată copiilor și tinerilor este o țară a cârpelilor și a soluțiilor temporare, fără viziune pe termen lung.