Guvernul de la Chișinău a prezentat în 2026 un plan de reformă administrativ-teritorială care vizează reducerea numărului de raioane de la 32 la 10 și comasarea localităților, astfel încât fiecare primărie să aibă cel puțin 3.000 de locuitori până în 2027. În prezent, peste 87% dintre cele 892 de primării din Republica Moldova au populație sub acest prag, iar procesul de amalgamare voluntară a peste 450 de primării a fost demarat deja.
Detalii despre reforma și impactul asupra administrației locale
Proiectul de lege adoptat de Parlamentul moldovean prevede simplificarea mecanismului de unirii voluntare a localităților, reducând birocrația și facilitând deciziile prin aprobarea lor cu majoritatea consilierilor. Deciziile privind amalgamarea vor putea fi luate fără a mai exista limita de 25 de kilometri între localități, iar localitățile implicate vor avea flexibilitate în alegerea centrului administrativ și a denumirii UAT-urilor.
Procesul a fost îmbunătățit după consultări cu primarii și cetățenii, fiind vizată ajustarea condițiilor pentru luarea deciziilor și simplificarea documentației necesare. În plus, se păstrează serviciile publice în localitate, inclusiv prin centrele de servicii unificate, pentru evitarea deplasărilor ulterioare.
Stadiul actual și statisticile relevante
Până în prezent, au fost finalizate două procese de amalgamare voluntară, în orașul Leova și comuna Călinești. În total, 298 de comunități și-au manifestat interes pentru acest proces. În prezent, majoritatea primăriilor din Republica Moldova se confruntă cu probleme de infrastructură: 34% dintre locuințe nu dispun de acces la apă și canalizare, cele mai mici localități având sub 3.000 de locuitori și cheltuind aproape 30% din buget pentru costuri administrative.
De exemplu, peste 87% dintre primăriile din țară au mai puțin de 3.000 de locuitori, și, pentru gestionarea eficientă a fondurilor europene, trebuie să dispună de capacități administrative și de specialiști în managementul proiectelor, lucru dificil pentru unitățile mai mici. Sistemul administrativ moldovean este unul dintre cele mai fragmentate din Europa, cu o medie de 2.708 locuitori pe unitate administrativ-teritorială, comparativ cu media de 4.685 din Uniunea Europeană.
Controverse și opoziție în procesul de reformare
Organizația Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM) a criticat forma actuală a proiectului, solicitând o revizuire substanțială. Reprezentanții organelor locale atrag atenția asupra riscurilor pentru democrația locală și autonomia comunităților, mai ales din cauza reducării relevanței consultării cetățenilor în procesul decizional.
Unspectacul nemulțumilor, CALM argumentează că reformele trebuie realizate ca parte a unei restructurări mai ample a administrației publice și nu doar prin modificarea hărților administrative.
Diferentele cu sistemul românesc
În România, împărțirea administrativ-teritorială a rămas aproape neschimbată din 1968, când a fost trasată ultima hartă administrativă. În prezent, doar 1% dintre cele peste 2.800 de comune pot susține financiar funcționarea din venituri proprii, majoritatea fiind în faliment tehnic. Cea mai mică comună, Bătrâna din județul Hunedoara, are aproximativ 90 de locuitori și angajează șapte persoane la primărie.
Veniturile acestei primării pentru 2025 s-au plafonat la 1,67 milioane de lei, iar cheltuielile au depășit 2,2 milioane de lei, primăria funcționând constant pe deficit. În comuna Certeju de Sus, cu aproximativ 2.800 de locuitori, salariile anuale ale angajaților sunt în medie de 3,5 milioane de lei, dar veniturile proprii rămân insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor.
Astfel, majoritatea comunelor românești se confruntă cu dificultăți financiare și lipsă de resurse pentru a asigura serviciile elementare, numind aceste localități „comune doar cu numele”. În ultimii ani, administrația locală din aceste zone a fost depășită de sarcini, iar reformele de perfecționare a structurii administrative au fost amânate din cauza diverselor obstacole politice și legislative.
Informațiile consemnate relevă că Moldova și România traversează procese diferite de adaptare administrativ-teritorială, cu cele mai spectaculoase diferențe legate de numărul și mărimea unităților administrativ teritoriale și de sustenabilitatea economică a acestora.
Lasă un răspuns