România achiziționează două corvete ușoare de aproximativ 920 de milioane de euro, iar programul naval al Bulgariei, de circa 500 de milioane de euro, acoperă două platforme, diferența de cost fiind influențată de echipamente și structura achiziției. În ciuda similarităților, prețul plătit de România este cu aproximativ 340 de milioane de euro mai mare.

Detaliile programelor de înzestrare navală

Contractul României, în valoare de 920 milioane de euro (fără TVA), vizează achiziția a patru nave: două de patrulare maritimă și două de intervenție pentru scafandri. În comunicările oficiale, costul pentru cele două nave de patrulare se cifrează la 836 milioane de euro, urmând ca acestea să fie construite pe plan local.

Bulgariei i s-a aprobat un buget inițial de aproximativ 420 milioane de euro pentru două platforme, fără armament și muniție. În total, achiziția a ajuns să fie de circa 500 milioane de euro, incluzând logistică și armament de bază.

Modalitatea de achiziție influențează prețul

Diferența de cost de sute de milioane de euro rezultă din modul în care au fost structurate achizițiile. Bulgaria a folosit contracte fragmentate, pentru a menține aparent costurile inițiale pe nivel redus. Comisia de apărare de la Sofia a aprobat un proiect separat de aproape 100 milioane de euro pentru sisteme avansate de război electronic și capabilități antisubmarin, ceea ce adaugă masiv la prețul final.

România, în schimb, a preferat o ofertă integrată, cu tehnologie avansată încă de la început. Rheinmetall/NVL a livrat corvete echipate cu sistem radar, sonar, sistem de management al luptei, artilerie de precizie și rachete moderne, gata de utilizare imediată.

Impactul deciziilor politice asupra costurilor

Decizia Bulgariei de a folosi contracte fragmentate a permis reducerea costurilor inițiale, dar a condus la o cheltuială totală mai mare. În plus, s-a aprobat un proiect separat de aproape 100 milioane de euro pentru echipamente speciale, precum sisteme de război electronic și capabilități anti-submarin, apropiind prețul final de cel al României.

În România, achiziția unul echipament complet și gata de operare a făcut ca prețul să fie mai ridicat, dar și ca navele să fie operaționale de la început. Comparativ, Bulgaria va dota navele treptat, după achiziție.

Salvarea Șantierului Naval Mangalia

Diferența majoră de preț are o justificare în sprijinul industriei locale. Programul european SAFE, accesat de România prin credite cu dobândă redusă, este utilizat pentru plata datoriilor istorice ale Șantierului Naval Mangalia.

Conform planurilor de reorganizare, șantierul are datorii totale între 1,05 și 1,08 miliarde de lei (echivalentul a circa 207-213 milioane de euro), plus datorii curente de peste 160 milioane de lei. Statul român utilizează și contractul aproape de un miliard de euro cu Rheinmetall pentru a sprijini restructurarea și salvarea acestei unități.

Aceste măsuri își propun menținerea și dezvoltarea capacităților industriei navale din România, în contextul programelor militare de înzestrare.