Reluarea confruntărilor dintre Washington și Teheran a determinat o deteriorare rapidă a situației pe piața petrolului, întrerupând o perioadă de relativă stabilitate în transporturile de țiței prin Strâmtoarea Ormuz, unul dintre cei mai importanți pași strategici pentru fluxul global de energie. Influxul de petrol și produse petroliere din această zonă, anterior situându-se în jurul a 20 de milioane de barili pe zi, adică o cincime din consumul mondial, a fost din nou afectat de tensionările dintre cele două state.

Rezervele de urgență sunt aproape epuizate

Criza cauzată de întreruperea fluxurilor de petrol se reflectă în utilizarea intensificată a rezervelor de urgență. Potrivit Financial Times, aproape 75% din cele aproximativ 400 de milioane de barili de rezerve de urgență disponibile au fost deja eliberate pe piață. Această reducere a stocurilor de rezervă limitează posibilitatea guvernelor de a mai interveni în mod semnificativ.

Până la sfârșitul lunii mai, peste 1,1 miliarde de barili de țiței nu au ajuns pe piața internațională din cauza perturbărilor, informează Fondul Monetar Internațional. Specialiștii arată că această sumă reprezintă circa zece zile de consum mondial și depășește volumetria pierderilor înregistrate în timpul crizei petrolului din 1973, precum și în timpul războiurilor Iran-Irak și din Golf.

Pentru a compensa această reducere, a fost utilizat un surplus de producție de aproximativ două milioane de barili pe zi, existent înaintea conflictului. Eforturile de reducere a consumului și utilizarea stocurilor comerciale și strategice au absorbit inițial impactul, însă FMI avertizează că acest tampon a fost aproape epuizat.

Fluxurile petroliere din Golf au scăzut sub 50%

După o perioadă de relaxare a restricțiilor și revenire a exporturilor din Golf la peste 80% din nivelurile de dinaintea războiului, ultimele zile au adus o scădere abruptă a fluxurilor. În ultima săptămână, exporturile s-au reducing sub 50%, ajungând la circa 11 milioane de barili pe zi, conform estimărilor Goldman Sachs, citate de Reuters.

Arabia Saudită beneficiază de facilități pentru redirecționarea unei părți a producției către portul Yanbu, situat pe Marea Roșie, însă această soluție nu poate înlocui integral volumele ce traversează Strâmtoarea Ormuz. În paralel, Emiratele Arabe Unite folosesc aproape la capacitate maximă terminalul Fujairah pentru exporturile de petrol, aflat în afara zonei de impact direct a sancțiunilor. Chiar și aceste alternative nu sunt suficiente pentru a compensa complet transporturile afectate.

Pentru producătorii precum Irak și Kuweit, situația devine și mai dificilă, aceștia fiind mai dependenți de trecerea prin Hormuz pentru a-și exporta volumul de petrol.

Prețurile petrolului au crescut semnificativ

Reacția pieței la evoluțiile din Strâmtoarea Ormuz s-a manifestat prin creșteri de prețuri. Petrolul Brent a depășit pragul de 85 de dolari pe baril, în creștere cu peste 15% față de nivelurile anterioare izbucnirii conflictului. La finalul zilei de ieri, contractele pentru Brent s-au tranzacționat la 84,95 dolari, iar pentru West Texas Intermediate la 79,60 dolari.

Goldman Sachs avertizează că, dacă situația de pe piața petrolului nu se va stabiliza, prețul Brent ar putea atinge peste 110 dolari pe baril în ultimul trimestru al anului. De asemenea, diferența dintre prețul pentru petrolul cu livrare imediată și cel cu scadență peste șase luni indică o lipsă acută de petrol pe termen scurt, situație denumită backwardation.

Reimpunerea blocadei de către SUA și amenințările Iranului

Statele Unite au reluat blocada navală asupra porturilor iraniene și au lansat noi atacuri asupra instalațiilor militare din apropierea Strâmtorii Ormuz. Autoritățile americane susțin că măsurile sunt menite să reducă capacitatea Iranului de a ataca nave comerciale.

Iranul a răspuns prin amenințări, declarând că petrolul și gazele din regiune vor fi exportate „fie pentru toată lumea, fie pentru nimeni”. Gardienii Revoluției au avertizat că vor opri alte coridoare de export utilizate de Statele Unite și aliații acestora.

O închidere prelungită a Strâmtorii Ormuz ar avea consecințe asupra întregii piețe globale de energie. Livrările de țiței, dar și de produse precum motorina, kerosenul și gazele naturale lichefiate, ar fi afectate. Țările din Golf asigură aproximativ 10% din oferta mondială de motorină și kerosen, deja confruntate cu reduceri severe de disponibilitate.

Lipsa unei soluții diplomatice ar putea determina piața petrolului să reacționeze rapid la orice atac asupra infrastructurii sau a navelor, generând creșteri imediate ale prețurilor, creșteri ale costurilor de transport și o posibilă influență semnificativă asupra inflației globale.