Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a cerut reducerea dreptului de veto pentru a permite decizii mai rapide în politica externă a Uniunii, la mai puțin de o zi după victoria guvernului maghiar condus de Peter Magyar, care a înlocuit conducerea sub Viktor Orbán. Aceasta a subliniat necesitatea trecerii la votul majoritar calificat pentru a evita blocajele în adoptarea măsurilor precum sancțiunile impuse Rusiei sau fondurile pentru Ucraina.
Schimbare în politicile de decizie ale UE
Ursula von der Leyen a declarat că trecerea la votul cu majoritate calificată în domeniul politicii externe este o modalitate de a preveni blocajele sistemice, precum cele din trecut, cauzate de dreptul de veto al statelor membre. Ea a indicat că această reformă va face instituțiile europene mai eficiente, în special în luarea deciziilor critice pentru securitatea și politica externă.
Obiectivele și reacțiile Uniunii
China și Rusia au exercitat influență în politica europeană, iar liderii de la Bruxelles caută să elimine posibilitatea ca câteva state să blocheze decizii majore. În aceste condiții, von der Leyen a încurajat statele membre să accepte aceste schimbări și să profite de moment pentru a consolida uniunea.
Perspectivele experților asupra controverselor
Politologii Radu Carp și Radu Magdin au oferit opinii divergente pe tema reformei. Carp susține că problema nu este atât dreptul de veto, ci lipsa consensului larg pe marile dosare de politică externă, precum războiul din Ucraina. El explică faptul că diversația de opinii din UE face dificilă atingerea unui acord comun, chiar și după căderea guvernului Orban.
Magdin, în schimb, explică că trecerea la votul cu majoritate calificată reprezintă eliminarea posibilității ca un sau două state să filtreze deciziile importante, dar adaugă că Europa operează deja în mod de facto în funcție de viteze diferite prin cooperarea în diverse paliere. Întrebat despre riscul unei Europe cu două viteze, Magdin afirmă că această situație există în practică, iar progresul depinde de performanța diferitelor state.
Rolul și influența instituțiilor UE
Referitor la puterea Comisiei Europene, Radu Magdin consideră că în procesul decizional, aceasta are dreptul și obligația de a propune cele mai mari părți ale legislației, ceea ce duce uneori la impresia de exces de putere. El explică că, deși Comisia poate iniția propunerile, atribuțiile sunt coordonate și de alte instituții, precum Consiliul European și EEAS, pentru a evita abuzurile.
Analistul amintește că, în cazul unor abateri de la atribuții, Consiliul European are pârghiile pentru intervenție, iar EEAS are rolul de coordonare în politica externă. Așadar, tensionările apar în modul în care aceste instituții se coordonează, nu în cine are mai multă putere formală.
Impactul reformelor asupra României
Deși țara noastră nu și-a exercitat niciodată dreptul de veto, fiind printre statele care au cerut, inclusiv prin fostul ministru de Externe, renunțarea la acesta, România nu a fost afectată recent. Politologul Radu Carp afirmă că statul român a evoluat ca statut în UE și beneficiază de un număr de voturi suficiente pentru a interveni decisiv pe anumite dosare.
România dispune de 29 de voturi în Consiliul European, ceea ce o poziționează spre mediu sau înalt ca influență, și privește această forță de negociere ca o resursă pentru obținerea de fonduri europene și participarea la decizii importante. În plus, această poziție privilegiată rămâne, deși alte țări au încetat să mai fie beneficiari net de fonduri europene.
Perspectivele și riscurile evoluției UE
Radu Carp apreciază că UE a funcționat întotdeauna cu mai multe viteze, însă statele care au avut performanțe superioare au reușit să atingă un nivel mai avansat de colaborare și integrare. Magdin avertizează însă că, dacă ritmul de dezvoltare nu se accelerează, România riscă să rămână în urma, în coada unui „nucleu” de 12 state-locomotivă.
El explică că, pentru a nu regreta decalajele, este esențial ca România să își îmbunătățească rapid modul de a reacționa și de a se adapta noilor proceduri de decizie ale UE. În caz contrar, riscă să devină tot mai marginalizată în procesul decizional european.
În final, experții indică faptul că, în pofida criticilor, reforma propusă de von der Leyen urmărește reducerea blocajelor și accelerarea luării deciziilor, dar realitatea complexă a diversității intereselor naționale și lipsa unui consens larg rămân obstacole majore în evoluția Uniunii.
Lasă un răspuns