Compania Petrotrans SA, deținută integral de stat, continuă să existe juridic, deși a fost declarată în faliment în 2007 și are procedură de lichidare finalizată în 2019. În realitate, însă, aceasta nu mai funcționează de mai bine de 18 ani și are o situație în care cheltuiește anual aproape 28.000 de euro pentru o conductă furată, pe care nimeni nu a radierat-o oficial din inventar.
Istoria și declinul Petrotrans SA
Compania a fost fondată în 1996, după desființarea entității care opera conductele de transport petrolier, fiind absorbită de Petrom. În același an, acțiunile sale au fost tranzacționate pe RASDAQ, deși entitatea nu avea personalitate juridică sau gestionare reală. În urma acestor evenimente, rețeaua de conducte a fost distrusă treptat, iar în 2004, o parte importantă din infrastructură a fost utilizată pentru furturi în serie.
Furturile masive și implicarea statului
În 2004, peste 100.000 de tone de produse petroliere au fost furate, cu o pagubă estimată la peste 80 de milioane de euro. În acel an, rețeaua de conducte a fost traversată de o instalație de 250 de metri sub canalul Dunăre-Marea Neagră, folosită pentru alimentarea barjelor. În aceeași perioadă, sectorul era controlat de o rețea formată din persoane implicate în furturi organizate, cu participarea unor polițiști și jandarmi.
Procese, faliment și situația juridică actuală
În 2005, o ordonanță de guvern a reorganizat sectorul, însă Petrotrans SA nu a primit concesiunea de operare și a fost obligată să cedeze o parte din patrimoniu fără compensație. Activitatea companiei a fost suspendată, iar în 2007 a intrat oficial în faliment, procesele judiciare fiind finalizate în 2012, când 56 de persoane, printre care polițiști și jandarmi, au fost condamnate pentru complicitate la furt. La acea vreme, paguba declarat oficial era de 150.000 de euro, o sumă foarte mică comparativ cu prejudiciul real.
Recuperări și situația din prezent
Din timpul lichidării, în următorii 12 ani, s-au recuperat doar 7,3 milioane de lei prin vânzarea de vehicule, vagoane cisternă și conducte dezafectate. În plus, terenurile aflate în proprietatea companiei au fost scoase la licitație de până la 70 de ori, reducându-se prețul cu peste 60% din valoarea estimată, fără a se găsi cumpărători.
În 2019, lichidatorul a depus raportul final și a cerut închiderea procedurii de faliment, însă această inițiativă a fost blocată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, care deține o creanță insignifiantă, de 6.959 lei, reprezentând 0,0021% din totalul creanțelor. În 2026, compania încă există în evidențele oficiale, deși procedura de lichidare nu s-a încheiat, iar statul plătește anual aproape 28.000 de euro pentru întreținerea unei conducte furate.
Costuri și creanțe restante
Creditorii nu au primit niciun ban din ce li se cuvinea, iar creanțele restante se ridică la 329 milioane de lei, posibil dublu dacă ajustăm la valoarea de piață actuală. Nici până acum, compania nu a fost radiată oficial, procesul de închidere fiind blocat în mod inexplicabil și prezentând riscuri juridice pentru stat.
Concluzii și implicații
Potrivit vicepremierului Oana Gheorghiu, Petrotrans SA a fost „morta” de trei ori – în 2005, 2007 și 2019 – însă există în actele oficiale până în 2026. În ciuda dispariției fizice și financiare, statul continuă să suporte costuri pentru o conductă furată, iar refuzul de a radia oficial compania menține o situație paradoxală și costisitoare.
Compania rămâne, astfel, un exemplu de administrare defectuoasă și de gestionare ineficientă a patrimoniului public, iar situația actuală ridică întrebări privind deciziile politice și administrative care mențin această stare de fapt.
Lasă un răspuns