Românii bogați evită pokerul în mod dedicat, preferând să nu se implice în jocuri de noroc, chiar dacă acestea pot genera câștiguri importante. Motivele principale sunt legate de mentalitate, control și percepția asupra riscurilor, conform declarațiilor unor jucători profesioniști și observațiilor din piață.
De ce refuză milionarii români să joace poker
Potrivit lui Ionel Anton, jucător profesionist de poker, motivele pentru care unii dintre cei mai bogați români rămân departe de mesele de joc nu sunt legate de lipsa banilor sau de necunoașterea jocului, ci de o anumită mentalitate. Ei preferă să păstreze controlul asupra situațiilor, evitând riscul aparent asociat cu hazardul.
Ion Țiriac și George Copos nu au consumat niciodată poker și nu se află în planurile lor să înceapă acum. Anton menționează că, deși există povești despre pariuri amicale sau mize simbolice, nu există dovezi clare că s-ar fi implicat în turnee oficiale sau în jocuri de poker la scară largă.
Frații Pavăl, fondatorii Dedeman, au același refuz: nu joacă poker și nu intenționează să o facă. Anton explică că motivul principal este legat de eleganța controlului și frica de pierderi, aspect ce nu se potrivește stilului de business al acestor oameni, obișnuiți să analizeze și să reducă riscurile.
Controlul și percepția asupra riscurilor
Jucătorul afirmă că pokerul, chiar dacă este bazat pe matematică și strategie, implică pierderi inevitabile. Pentru oameni obișnuiți cu deciziile ferme în mediul de afaceri, acceptarea pierderilor temporare pentru a câștiga pe termen lung nu pare atractivă.
Anton subliniază că, din punctul lor de vedere, riscurile pot afecta imaginea de control și stabilitate pe care trebuie să o păstreze pentru succesul în afaceri.
Perspectiva unor personalități din lumea afacerilor
Dan Șucu exclude complet implicarea în poker. Conform declarațiilor sale, nu are interes în joc, chiar dacă este conștient de existența acestuia. Frații Pavăl nu doar că nu au jucat, ci nu consideră că o vor face vreodată, din motive de timp și de filozofie personală.
Ion Țiriac, menționat de Anton, nu recunoaște dacă s-a implicat vreodată în poker, dar sugerează că, în general, persoanele care au obținut averi importante au participat la astfel de jocuri, în contextul în care în cercurile înalte se preferă abordări diferite, mai puțin expuse riscului de pierdere.
George Copos, în schimb, evită complet orice joc de noroc, motivând că nu suportă să piardă. Anton explică că, pentru aceste persoane, învățarea pierderii și acceptarea riscului sunt condiții sine qua non pentru a deveni jucători de poker sau pentru a face pariuri serioase.
Astfel, cei mai bogați români preferă să evite implicarea în poker, considerând jocul ca fiind incompatibil cu dorința de control, stabilitate și percepția asupra riscurilor în mediul de afaceri.
Lasă un răspuns