**Biserica Evanghelică din Curciu, un monument istoric și culturale transilvanean, atrage anual turiști internaționali și păstrează legende și tradiții vechi de sute de ani**
–
Origine și istorie a Bisericii Evanghelică din Curciu
Construită începând cu anul 1425, biserica din satul Curciu, cunoscut și ca Kiertš în sașă și Kőrös în maghiară, a fost inițial de rit catolic. După reforma lui Martin Luther, care a avut loc în secolul XVI, biserica a devenit evanghelică și a păstrat această destinație până în prezent.
Primul hram al bisericii era Sfântul Ioan Botezătorul, însă după schimbarea de rit nu a mai avut un sfânt protector. Clădirea a fost construită pe un teren care a fost folosit continuu pentru ritualuri religioase, fiind un simbol al comunității sașilor din zonă.
–
Profesoara Dana Crișan, ghid al bisericii și păstrătoare a tradițiilor
De peste 12 ani, Dana Crișan, profesoară de limbi germană și engleză, este ghid pentru turiști și custode al bisericii din Curciu. Ea întâmpină vizitatorii în fața bisericii cu cheile în mână și gestionează activitatea acesteia, inclusiv întreținerea terenului și promovarea valorilor culturale locale.
Crișan a învățat sașește în copilărie, vorbind limba cu vecinii, și a explicat că această limbă a fost de ajutor în învățarea germanei și englezei. În calitate de ghid, ea relatează vizitatorilor despre obiceiurile locale, inclusiv despre activitatea clopotului care anunță răsăritul și apusul.
–
Clopotul și semnificația sa în satul Curciu
Biserica are un clopot turnat în 1536, care semnalează răsăritul și apusul soarelui. În fiecare dimineață și seară, un clopotar trage de clopot, orele variind în funcție de sezon.
Există două alte clopote, unul gravat cu anul 1310, fiind mai vechi decât biserica și utilizat pentru anunțarea furtunilor; celălalt, din 1572, folosit pentru înmormântări, fiind tras împreună cu cel mare în astfel de ocazii.
–
Organul bisericii și mecanismul său
Organul, încă funcțional, funcționează cu aer produs de o pedală, care este acționată de o persoană pentru a trimite aer în burduf. Basoreliefurile și tuburile argintii sunt încă păstrate, dar necesită recondiționare pentru a putea cânta din nou.
Prin mecanismul său, organul permitea cântarea în timpul slujbelor, iar o persoană permanent stătea acolo pentru a asigura fluxul de aer.
–
Tradițiile de comunicare și patrimoniul cultural
Locuitorii din trecut foloseau plăcuțe de vecinătate din lemn, gravate cu inițiale, ca un sistem de comunicare internă, similar cu un WhatsApp antic. Aceste plăcuțe permiteau liderilor să transmită mesaje despre convocări sau acțiuni comunitare, asigurând comunicarea fără mari conflicte.
Documentele și obiectele din aceste lăzi păstrate conferă o imagine clară asupra vieții cotidiene a sașilor din zona Curciu.
–
Secretul mural al bisericii
În interiorul bisericii se păstrează o frescă de mari dimensiuni, acoperită inițial cu straturi de var, care ilustrează scene biblice precum Intrarea în Ierusalim, Cina cea de Taină și Rugăciunea din Ghetsimani.
În scena din Cina cea de Taină, apare un personaj îngenuncheat, un sătean care a finanțat lucrarea picturii, fiind inclus ca semn de mulțumire pentru generozitate.
–
Altarul cultural și spațiile de cazare
Casa clopotarului și capela, care în trecut adăposteau inclusiv un osuar, au fost transformate recent în spații de cazare în urma unui proiect finanțat de Ministerul Culturii din Germania.
Această inițiativă a permis atragerea turiștilor, fiind vizitate de grupuri din Germania și chiar din Shanghai, cu turiști din domeniul arhitecturii interesați de bisericile fortificate săsești și de regiunea Transfăgărășan.
–
Tradiții și amintiri personale ale unui ghid local
Dana Crișan povestește despre experiența sa de a crește printre sași, admirând foștii locuitori pentru tradiții și unitate. Ea amintește de dansurile din curtea casei parohiale, de Carnaval, Sărbătoarea coroanei și de gesturile de solidaritate, cum ar fi darurile de Anul Nou pentru copiii din sat.
Povestea și cunoștințele sale aduc o perspectivă personală despre păstrarea și promovarea culturii sașilor, precum și despre conexiunea cu satul și comunitatea locală.
–
Biserica Evanghelică din Curciu rămâne un punct de reper istoric, cultural și turistic, conservând tradiții vechi și interesând vizitatori din întreaga lume.
Lasă un răspuns