Avocatul Toni Neacșu afirmă că procedura legată de noua lege a salarizării nu respectă cadrul legal, criticând inițiativa Guvernului demis și implicarea sindicatului în negocieri.
Critici îndreptate către Guvern și sindicate
Neacșu susține că discuțiile despre legea salarizării au loc în afara competenței constituționale a unui Guvern demis. El afirmă că astfel de inițiative trebuie să fie realizate doar de un guvern în exercițiu, pentru administrarea curentă a treburilor publice.
Neacșu critică și sindicatele, acuzându-le că validează un proces considerat ilegal. El afirmă că negocierile cu sindicatele și profesiile bugetare se desfășoară de către un Guvern care nu mai are dreptul constituțional de a iniția sau negocia legi importante.
Competențele unui Guvern după moțiune de cenzură
El explică faptul că atribuțiile unui Guvern demis, potrivit articolului 110 alineatul 4 din Constituție, sunt limitate la actele de administrare curentă. Conform acestuia, elaborarea și negocierea unei legi complexe privind salarizarea depășește aceste atribuții.
Neacșu subliniază că schimbarea formei de inițiere a legii, de la Executiv la Parlament, nu afectează fondul problemei, iar legea a fost elaborată și negociată în cadrul Guvernului demis.
Procesele constituționale și normele legale
El afirmă că, din punct de vedere constituțional, un guvern aflat în interimat nu poate iniția proiecte de legi sau politici publice majore. Elaborarea unei legi de amploare și negocierile cu sindicatele au fost realizate de o autoritate care, legal, nu mai are această competență.
Neacșu recomandă ignorarea inițiativei Guvernului, considerând că procedura nu mai are legitimitate legală și că dezbaterile se poartă fără temei.
Reacții și implicații
El avertizează că, în absența respectării normelor constituționale, procesul de aprobare va suferi de lipsă de legitimitate. Acest lucru va duce, cel mai probabil, la conflicte între profesii și categorii bugetare.
Neacșu explică că, chiar dacă legea va fi preluată de parlamentari sub formă de propunere legislativă, ea a fost inițiată de un Guvern fără competență și nu poate avea validitate constituțională, fiind un act procedurally nelegitim.
Autorul concluzionează că soluția corectă ar fi ignorarea tentativei Guvernului de a promova legea, pentru a preveni un proces legislativ nelegal, deși anticipate tensiuni între sectorul bugetar și autorități sunt de așteptat.
Întregul proces, de la inițiere până la negociere, a fost realizat de către un Guvern aflat în interimat, acțiune contestată pentru nerespectarea limitelor constituționale stabilite pentru astfel de inițiative legale importante.
Lasă un răspuns