Rusia a preluat controlul centralei în luna martie 2022 și a comunicat ulterior intenția de a o conecta la rețeaua sa electrică. Deși aproape toate statele internaționale recunosc că această instalație aparține Ucrainei, Moscova susține că este proprietatea Rusiei și este administrată de o filială a companiei nucleare de stat Rosatom.
Zelenski a afirmat la sfârșitul lunii decembrie că partea americană ar fi propus o administrare tripartită a centralei, cu participare ucraineană și americană, sub conducerea unui director-șef din SUA. Conform președintelui ucrainean, propunerea Kievului prevede gestionarea comună a centralei, cu decizii de utilizare a jumătății din energia produsă, SUA urmând să decidă modul în care este utilizată această energie. Media rusești au raportat că Moscova a luat în considerare și o variantă de exploatare comună ruso-americană.
Situată în orașul Enerhodar, pe malul fluviului Nipru, centrala include șase Reactoare de concepție sovietică, construite în principal în anii ’80. Capacitatea totală este de 5,7 gigawați, conform Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Patru dintre reactoare nu mai utilizează combustibil nuclear rusesc, fiind alimentate cu combustibil furnizat de compania americană Westinghouse.
După confiscarea de către Rusia, cinci reactoare au fost oprite, iar ultimul a încetat producția de electricitate în septembrie 2022. Administrerea rusă a centralei afirmă că toate reactoarele sunt în prezent „în oprire la rece”. Alimentarea cu energie electrică necesară funcționării sistemelor de siguranță depinde de liniile din Ucraina, care au fost întrerupte de cel puțin 11 ori de la începutul conflictului, fiind necesar pentru alimentarea generatoarelor diesel de rezervă.
Directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi, a avertizat că desfășurarea unui conflict armat în apropierea unei centrale nucleare menține riscul pentru siguranța nucleară într-o stare de alertă continuă.
Rusia afirmă că dorește să reia funcționarea centralei atunci când condițiile de securitate o vor permite și nu exclude posibilitatea de a livra energia produsă către anumite regiuni din Ucraina. Analiști ucraineni susțin însă că Moscova urmărește să acopere un deficit energetic major în sudul Rusiei. În decembrie 2025, autoritatea nucleară rusă a emis o licență pentru funcționarea reactorului nr. 1, un pas important spre repornire, decizie criticată de Kiev ca fiind ilegală și periculoasă.
Pentru Ucraina, centrala reprezintă o componentă critică în contextul atacurilor repetate asupra infrastructurii energetice. Deficitul de energie este estimat la aproximativ 4 gigawați, echivalentul a patru reactoare de la Zaporojie. Estimările indică că refacerea capacității pierdute ar dura între cinci și șapte ani, iar reactivarea completă a centralei, în cazul recâștigării controlului, ar necesita cel puțin cinci până la șase ani.
Un obstacol major rămâne lipsa apei pentru răcirea reactoarelor, după distrugerea barajului Kahovka în 2023. Rezervorul care asigura răcirea a fost sever afectat, iar nivelul apei din bazinul de răcire al centralei a scăzut cu peste 15%, conform operatorului nuclear ucrainean Energoatom. Fără un aport adecvat de apă, atât reactoarele, cât și bazinul de combustibil uzat, sunt expuse riscurilor grave de supraîncălzire, cu potențiale consecințe severe pentru siguranța nucleară.
Lasă un răspuns