Un studiu coordonat de cercetători italieni a demonstrat că traumele trăite în diferite etape ale vieții au efecte specifice asupra comportamentului și biochimiei cerebrale. Concluzia indică faptul că evenimentele traumatice au consecințe durabile, anumite tipare comportamentale fiind asociate cu momentul în care au fost trăite.
Metodologie și abordare
Studiul a fost realizat de Laura Cancedda și Valter Tucci, la Institutul Italian de Tehnologie din Genova. Echipa a expus modele animale la stres intens, în patru faze distincte ale vieții: prima copilărie, copilărie, adolescență și vârsta adultă tânără. Cercetările au combinat neuroștiințe, proteomică avansată și psihiatrie clinică.
Pentru analiza datelor clinice, cercetătorii au evaluat 72 de pacienți ai Institutului Gaslini care au avut traume precoce. Rezultatele din studiile pe animale au fost corroborate de aceste date, confirmând tiparele comportamentale observate în laborator.
Concluzii despre impactul traumei
Studiul arată că traumele din prima copilărie sunt asociate cu tendințe schizoide, în timp ce traumele din copilărie generază dificultăți de concentrare. Traumele din adolescență se corelează cu trăsături de agresivitate și dorință de dominare, iar cele din vârsta adultă tânără se manifestă prin simptome depresive.
Anxietatea a fost identificată ca o trăsătură comună tuturor etapelor, fiind nespecifică unei anumite vârste. Aceste tipare sugerează că traumele, indiferent de moment, pot modifica durabil comportamentul și funcționarea cerebrală.
Corelarea datelor clinice
Rezultatele analizelor clinice confirmă observările din laborator. Traumele din prima copilărie sunt legate de tendințe schizoide, în timp ce cele din copilărie apar cu trăsături paranoide și obsesive. Traumele din adolescență sunt corelate cu personalități narcisiste sau antisociale.
Tucci subliniază că dezvoltarea creierului urmează traiectorii universale, iar întreruperile rezultate din traume conduc la rezultate comportamentale potențial previzibile.
O speranță terapeutică
Studiul a descoperit o modificare specifică a proteinei BDNF, esențială pentru plasticitatea neuronală, la subiecții traumatizați în vârsta adultă tânără. Cercetătorii au testat medicamentul oncologic larotrectinib, reușind să inverseze efectele traumei în modele animale.
Rezultatele sugerează posibilitatea de a dezvolta tratamente personalizate pentru tulburări psihiatrice rezistente, în funcție de momentul în care s-a produs trauma. Tratamentele vizează corectarea deficitelor cauzate de modificările biochimice identificate.
Lasă un răspuns